Primul meu maraton

De 1 an de zile, imi doresc sa particip la primul meu maraton. Stiu ca titlul e un click-bait dar tocmai am alergat prima mea cursa de 10km si sunt super entuziasmat. Dupa aceasta cursa am prins curaj si experienta sa pot visa la un semi-maraton in toamna si cel tarziu anul viitor sa concurez la primul meu maraton.

Din totdeauna mi-a placut muntele dar shaorma a castigat de fiecare data. Pe cat de mult imi placea urcatul pe munte pe atat de mult imi placea lenea si mancatul de prostii. Dupa nenumarate calatorii in care gafaiam si transpiram de numai eu stiu cum ajungeam la finalul ascensiunii am zis ca nu se mai poate asa si ca trebuie sa iau atitudine. Asa am inceput sa alerg si sa fiu atent la ce mananc (da, stiu, am mai cazut in pacat, dar cu limita). La inceput mi-a fost greu sa alerg atat fizic cat si mental; fizic e evident de ce, metal e greu sa lupti cu creierul care are un algoritm care de cele mai multe ori e importiva ta. De ce alergi? Daca acum gafai, cum reusesti inca 1km? CAAAT, inca 2km? De ce naiba? E ceva acolo ce nu e aici? Uite o banca! Acasa mai e ceva bun de mancat? Hai lasa daca ai obosit, alergi maine. Maine nu prea ai chef… Dar clar in 2 zile alergi din nou. Hai acasa!

Am invatat sa imi reglez energia, respiratie si mai ales creierul. Pentru mine a ajuns sa fie o distractie sau poate o provocare sa incerc sa imi inving creierul. In toamna am reusit sa alerg prima oara 10km legati dar venind iarna, intunericul si lenea nu m-am mai antrenat. Cu doua luni in urma, mi-am reluat antrenamentul (desi destul de rar) incercand sa ajung la o cadenta decenta si sa ajung cel putin la 6:30min/km. Desi am scos doar 6:42min/km, duminica am terminat cursa Bucharest International 10km cu o energie si un tonus mental foarte bun. Am fost asa de entuziasmat de cursa incat in momentul cand treceam de Finish eu ma gandeam ca vreau sa concurez la un semi-maraton.

Asa ca toti alergatorii din Kenia sa aiba grija. Sunt aici!

Fii sociabilShare on Facebook