Fuga

Somnul poate fi cea mai buna cale de a fugi de tot, de probleme si de responsabilitatile pe care le ai, de tine si de lume. Dar pentru Simon nu a fost asa, chiar din potriva.

A deschis ochii chiar dupa a doua bubuitura si nu intelegea ce se intampla in jurul sau. Era in camera si in patul sau dar parca nu era real ce se intampla. Prin fereastra larg deschisa se auzeau tipete si un zgomot foarte intens pe care l-a recunoscut ca fiind o alarma antiaeriana. Simon s-a ridicat rapid din pat si s-a repezit la geam. Strada mica pe care locuia era plina de oameni agitati care pareau sa nu stie in ce directie sa se duca si nici macar ce sa faca. Toti erau speriati si incercau sa priceapa ceva din tot ce se intampla. Nici Simon nu era mai lamurit. Trezit din somn de niste zogote puternice si de galagia de afara, incerca si el la randul sau sa priceapa daca este posibil sa viseze inca. In momentul cand si-a ridicat privirea deasupra blocurilor a vazut mai multe coloane groase de fum care se ridicau nu de foarte departe. Sirenele au inceput iar sa sune parca si mai tare ca pana acum. Nu a apucat bine sa priveasca fumul care se ridica din oras ca cerul s-a patat cu multe avioane de un rosu puternic. Atunci a inteles, Uniunea fusese atacata.

Speriat a pus mana pe telefon sa isi sune parintii dar a realizat ca nu avea semnal. L-a cuprins o teama atat de puternica incat nu mai reusea sa isi adune gandurile si sa poata actiona intr-un fel. Afara au inceput sa se auda focuri de arma si exploziile erau din ce in ce mai dese. S-a imbracat repede si-a a inceput sa isi stranga de prin casa ce considera ca e mai de folos. In apartamentul sau mic se gaseau tot felul de lucruri care la prima vedere erau inutile intr-un oras. Oriunde intorceai privirea era plin de echipamente de munte, de unelte pentru supravietuire in salbaticie, cutite, arbaleta si sageti, funii, aragaze de campanie, pe perete erau puse la mare pret piolete, schiuri, bete de mers, si tot felul de harti ale muntilor. Stia ca nu putea cara chiar tot asa ca si-a facut un rucsac in care si-a pus sacul de dormit, haine pentru a-i ajunge o saptamana, o pelerina doua cutite, unul mic bun pentru toate nevoile zilnice si unul mai mare care putea sa il foloseasca pentru a ciopli si a taia lemne. Si-a luat arbaleta, sagetile ceva vase pentru mancare si a iesit grabit pe usa.

Orasul mic in care locuia Simon era aproape de granita cu Imperiul si a fost primul atacat in ofensiva armata. Pentru a-si arata forta Imperiul trebuia sa distruga cat mai mult cu putina din oras, asta pentru a demoraliza armata Uniunii. Singura sansa a lui Simon de a supravietui era sa plece cat mai departe si singurul loc in care putea sa plece era la casa parintilor sai care se afla langa un orasel de munte in mijlocul Uniunii aproape de capitala Toran. Odata ce a iesit in strada si-a dat seama cat de reala este situatia in care se afla. Tancurile Imperiului, intrate deja in oras, treceau peste tot ce era in drumul lor, masini, spatii verzi chiar si case. Alergand pe strazi Simon se gandea la prietenii sai pe care nu ii putea contacta. Oare sunt bine? S-au gandit si ei deja sa fuga din oras? Totul era prea tarziu acum pentru a mai putea face ceva, era prea riscant sa ii caute la casele lor sau prin oras, puteau fi oriunde. Fara telefon si fara alt mod de a contacta alte persoane ii era imposibil sa ajute pe cineva. Fara a mai sta pe ganduri a inceput sa grabeasca pasul catre iesirea din oras, spre parintii sai. In timp ce alerga pe strazile orasului putea observa aproape toate persoanele pe care le intalnea erau speriate si in stare de soc. Tot mai multi soldati ai Imperiului isi faceau aparitia si asta era un semn foarte rau, mai rau decat razboiul in sine. Soldatii Imperiului erau niste brute fara onoare sau disciplina militara, faceau ce credeau de cuviinta si asta era de cele mai multe ori sa omoare civili, sa violeze si sa fure. Din ce in ce mai multe cartiere cadeau sub focul mortierelor si a focurilor de tun. Obosit, dupa jumatate de ora de fuga cu rucsacul de mai bine de 30 kg in spate Simon s-a adapostit in curtea unei biserici. Gardurile erau inalte si se putea ascunde printe monumentele din curte. Dupa ce a privit in jurul sau a gasit un monument de marmura al eroilor pe care scria mare “Onoare si Izbanda”. S-a adapostit in spatele sau, gandindu-se ca o situatie mai ironica de atat nu se poate.

Stand dupa zidurile inalte ale bisericii nu putea vedea ce se petrece in strada dar reusea sa desluseasca printre zgomotele mitralierelor si a obuzelor vocile unor oameni:

  • Ai reusit?
  • Nu, nu e niciunde… Sa incercam in Piata Centala. Acolo s-au strans multe persoane pentru a fi evacuate de armata Uniunii si poate e acolo.
  • Da cel mai probabil. Sa mergem.

Cei doi barbati erau foarte ingrijorati si i-au transmis si lui Simon starea lor de frica si grija pentru peroana cautata ceea ce l-a facut sa se gandeasca la grija parintilor sai care au aflat mai mult ca sigur de atacul petrecut in orasul sau. La aflarea vestii ca deja armata Uniunii a inceput riposta l-a mai linistit si i-a dat forta sa se ridice si sa isi continuie drumul. S-a gandit sa se duca si el in Piata Centrala dar ideea de a sta intr-un cort cu mii de oameni si de a nu reusi sa ajunga la parintii lui nu I s-a parut cel mai bun plan. A iesit in strada imediat ce si-a pus rucsacul in spate si a inceput din nous a fuga spre iesire din oras.

Cartierul in care se afla acum era un cartier locuit de oameni bogati si de fiecare data cand trecea prin aceasta zona se oprea pentru un moment sa admire case cu etaj, curtile cu garduri inalte si masinile de lux care erau in fata caselor si isi imagina ca la un moment dat va putea locui si el intr-un asemenea cartier. Acum, in schimb, desi era parasit de mai putin de 2 ore, totul parea mort. Era o liniste ciudata, o liniste intr-o aglomeratie sonora de gloante si explozii. Nu a mai simtit un astfel de sentiment de singuratate niciodata in care desi stia ca trebuia sa isi continue drumul, sa fuga catre padurea din vestul orasului unde va putea sa isi gaseasca un adapost mai in siguranta. Era constient ca va avea nevoie de odihna pentru un drum foarte lung pana la casa parintilor sai care se afla cam la 300 de km fata de orasul in care locuia Simon.

 

Poza: BBC

Fii sociabilShare on Facebook