Fuga de lume sau cum sa nu mai ai constiinta

Ma gandeam astazi cum ar fi sa poti fugi de tot si sa o iei de la zero. Sa zicem ca deciziile tale pana in prezent s-au dovedit a fi total gresite si nu mai  ai nicio cale de scapare decat sa infrunti valul de pietre care se indreapta catre tine. Asta sau sa lasi tot in urma si sa te duci in Peru sa impletesti cosulete oltenesti pentru turisti.

Si plecatul asta nu e asa simplu pe cat pare, din mai multe motive. Primul ar fi ca iti asumi un alt esec, o posibilitate sa fie mai rau decat cu capul spart de la deciziile trecute. Ca acele cosulete impletite sa nu fie pe placul turistilor, ca pietrele sa fie destul de puternic aruncare incat sa te loveasca indiferent unde ajungi. Al doilea motiv e ceva mai complicat. Sa zicem ca totul e perfect si ca nu numai cosuletele tale olteneseti vandute in Peru au succes dar in plus esti platit sa si predai lectii de hore moldovenesti peruanilor. Ce mai, nu iti lipseste nimic material, Prieteni si iubire ai din belsug. Acum intervine problema. Daca motivul plecarii  a fost ca deciziile tale te-au afectat doar pe tine, nu ar mai avea rost sa pleci. Te repliezi, te scuturi si iti reorganizezi viata. Dar de cele mai multe ori genul acesta de “fuga” e datorat unor actiuni care au ranit alte persoane sau le-au adus pagube si de aceea nu mai vrei sa fii in preajma lor. Atunci ma intreb, poti fugi de contiinta ta? Cei care aleg plecarea intr-un “Peru” al lor isi pot uita trecutul astfel incat sa fie linistiti cu ei insisi? Daca nu, atunci totul a fost de prisos.

Eu cred ca nu as avea unde sa fug astfel incat nici constiinta mea sa nu ma gaseasca nici macar noaptea cand incerc sa adorm.

Fii sociabilShare on Facebook
Facebook