Dependent

Nefumatorii se uita urat la fumatori deoarece au un caracter slab si sunt dependenti de nicotina. Fumatorii urasc “drogatii” ca aia sunt depentii aia reali si isi distrug viata. Si tot asa lantul asta continua si fiecare se uita la celalalt aratand cu degetul. Problema este ca doar dependentele si “drogurile” ilegale sunt aratate cu degetul iar restul sunt accepate ca si cand totul este normal. Aici nu vorbesc de tigari si alcool, desi si ele intra in categoria de droguri legale au inceput sa fie inlaturate si mai putin acceptate.  Ma refer la tot ce ne spala creierul si devenim dependenti doar ca asa ne spune societatea ca trebuie sa simtim sau sa actionam.

Sunt dependent de mancare pentru ca mi se spune ca pentru a te bucura de un film ai nevoie de floricele, chipsuri si alte snacksuri, mi se spune ca pentru a petrece timp cu prietenii trebuie sa mananci aripioare de pui cu sos si mai ales ca pentru o experienta culinara completa trebuie sa bei racoritoare cu cat mai mult zahar. Sunt dependent de serviciu pentru ca mi se spune ca nu poti sa fii fericit daca nu ai o cariera intr-o corporatie sau daca nu stai de la 9 la 18 intr-un birou. Sunt dependent de masina pentru ca am fost invatat ca asa e comod si placut. Sunt dependent de telefon pentru ca acolo mi se spune ca este lumea mea si conteaza cate like-uri am. Sunt dependent… de multe lucruri care imi pun un val pe ochi si ma fac sa marsaluiesc cu milioane de oameni, cu capul jos catre moarte. Catre o moarte nu neaparat fizica, care este normala, ci catre o moarte a spiritului, o moarte a ceea ce ne face oameni.

De fiecare data cand reusesc sa sparg zidul acesta psihologic e ca si cum vad lumina pentru prima data, imi ofera o implinire si fericire. Mananc pentru a trai si nu invers si reusesc sa imi dau seama ca exista alimente extraordinar de bune, naturale si sanatoase. Reusesc sa imi urmez pasiunile si activitatile mele prefereate care desi nu imi aduc bani e doar o chestie de moment. Ma bucur de plimbari cu bicicleta dar si pe jos si ma incanta sa observ orasul. Pot sa traiesc “incet” si sa ma bucur de tot ce fac si de ce e in jurul meu. Sunt optimist si ma incanta fiecare clipa.

Apoi micile picaturi de “otrava” isi fac loc inapoi in creier si imi soptesc ca e greu sa traiesc asa… ca e mai usor sa ma conformez. Atunci cad din nou in groapa supravietuirii spirituale in care nu exista culori. Acolo unde doar faptul in sine ca ai renuntat te ingroapa si mai tare si de fiecare data trebuie sa lupt sa ma ridic. Trebuie sa imi antrenez psihicul sa fie mai puternic decat demonii societatii.

Nu lasati dependenta sa va ingroape!

 

Foto: Thomas G Anderson

Fii sociabilShare on Facebook